Cum gestionează piloții situațiile de criză și ce pot învăța liderii și echipele lor din asta

Autor: Emil Dobrovolschi
Pilot și comandor
Emil Dobrovolschi, vorbește despre leadership, comunicare și decizii sub presiune, inspirate din experiența din cabina de pilotaj.
De la copilot pe aeronava Antonov 24, Emil Dobrovolschi a urcat toate treptele profesionale: căpitan şi instructor de pilotaj pe ATR 42/72, apoi căpitan, instructor-examinator pe Airbus A320 şi A310, până la pilot de test şi comandant al zborurilor speciale pentru preşedinte şi oficialităţi.
Citește mai jos
A superior pilot uses his superior judgment to avoid situations which require the use of their superior skill.
Frank Borman, Commander of Apollo 8
Gestionarea situațiilor de criză nu este un moment izolat, ci un proces continuu. Chiar și atunci când totul pare să meargă perfect, undeva, în afara câmpului nostru vizual sau al percepției noastre pot exista deja condițiile care vor declanșa următoarea criză. În aviație, acest principiu este bine înțeles, o realitate asumată, un adevăr de necontestat.
Din acest motiv pregătirea piloților este recurentă, nu se oprește niciodată iar fiecare membru al echipajului – de la comandant până la cel mai nou angajat – este instruit nu doar tehnic (PRO), ci și în privința comunicării (COM), lucrului în echipa (LTW) și aplicării conștiente a procedurilor (APK).
Comunicarea – cel mai puternic instrument în criză și în prevenirea ei
Un pilot știe că în momentele limită, calitatea comunicării fără echivoc face diferența între CONTROL și HAOS. În cockpit se folosește un sistem clar de comunicare care funcționează atât de sus în jos, cât și de jos în sus, în funcție de timpul disponibil. Iată cum funcționează acest ,,kit de comunicare“ în aviație:
1. ÎNTREABĂ / ALUZIE (time available, încă mai avem timp):
- ,,Viteza pare să scadă, ai observat și tu?”
- ,,De ce cobori cu 400 feet/minute?”
- În business: ,,Observ că deadline-ul se apropie. Suntem în timeline-ul planificat?”
Întrebare neutră. Atragi atenția discret asupra unei posibile erori, fără acuzație, deschizând conversația. Un mod subtil de creștere a nivelului de atenție.
2. SUGEREAZĂ (time available, încă mai avem timp):
- ,,Cred ca suntem prea sus, ar trebui să mărim rata de coborâre la minus 1500 feet/min ca să prindem profilul”
- ,,Cred că putem reduce puțin puterea motoarelor ca să ne pregătim de viteza de apropiere”
- În business: ,,Poate ar fi util să redistribuim câteva sarcini către echipa de suport, ca să păstrăm ritmul.”
Propunere constructivă, bazată pe observație, fără a dicta.
3. DIRECT (time critical, nu mai avem timp)
- ,,Suntem prea sus, mărește viteza verticală la minus 2000 feet/min, vom intercepta panta de deasupra”
- ,,Reducem viteza prea rapid, Flaps 2, menține panta de coborâre”
- În business: ,,Clientul e deja în meeting. Trimite acum draftul actual, îl rafinăm pe parcurs.”
Instrucțiune clară, timpul nu mai permite o dezbatere. Instrucțiuni clare, fără loc de ambiguitate.
4. TAKE OVER (no time, nu mai avem timp)
- ,,My controls! Flaps 2, gear down!”
- ,,My controls! Go around!”
- În business: ,,Lasă-l pe mine, intru eu acum în apel și clarific situația!”
Intervenție directă a liderului pentru a evita o criză imediată. Preia controlul imediat pentru a preveni un incident.
Fiecare nivel reflectă timpul și urgența deciziei. Scopul este să rămâi cât mai mult în zona ,,time available” – acolo unde încă poți discuta, întreba și corecta fără presiune. Se pot face ajustări calm, prin dialog și feedback.
De la cockpit la birou
De-a lungul carierei mele, încă din poziția de copilot, am învățat să mențin Situation Awareness (SAW) la nivelul ,,time available” cu toți cei cu care am lucrat: piloți, însoțitori de bord, controlori de trafic. ASK, HINT, SUGGEST. Acolo te simți confortabil, acolo poți încă planifica. Acolo poți ajusta planurile, acolo te poți adapta la schimbări, acolo ești încă pe aceeași pagină cu echipa, acolo sunteți încă ,,în același avion”.
Sistemul încurajează comunicarea și feedback-ul constant, tocmai pentru a preveni momentele în care singura opțiune rămasă este TAKE OVER.
La fel ar trebui să funcționeze și organizațiile: liderii nu ar trebui să ,,tragă brusc de manșă“ în criză, ci să construiască o cultură a dialogului, în care fiecare membru al echipei să se simtă împuternicit să întrebe, să sugereze, să corecteze.
CONCLUZIE
Pregătirea pentru situațiile de criză nu înseamnă doar proceduri și planuri puse bine la păstrare într-un sertar.
Înseamnă antrenarea permanentă a comunicării, a încrederii și a reacției ÎN ECHIPĂ.
Un lider bun, ca și un pilot bun, nu își dovedește valoarea în criză, ci prin felul in care previne crizele. Iar dacă reușește să creeze și un sistem, o cultură de organizație a structurii pe care o conduce care facilitează comunicarea, atât pe orizontală cât și pe verticală, atunci chiar putem spune că poate naviga în siguranță, indiferent de provocări.
Superior judgement is the surest form of superior skill. Frank Borman, Commander of Apollo 8

