Irina a început să studieze pianul clasic încă de la vârsta de 5 ani. A urmat cursurile Școlii de muzică nr. 5, iar apoi a intrat la Liceul de muzică „George Enescu” din București, la clasa de pian.
Deși provine dintr-o familie în care se asculta predominant muzică clasică (mama sa, Cristina Bohaciu Sârbu, este muzicolog și fostă violonistă), Irina a descoperit jazzul în clasa a IX-a. Cel care i-a făcut cunoștință cu acest gen a fost colegul ei de bancă, pianistul și compozitorul Andrei Tudor, alături de care a și început să cânte pe scenă în formule de duo.
După 12 ani de pian, a decis să dea admiterea la Facultatea de Teatru. Este absolventă a secției de actorie din cadrul UNATC. În prezent, este lector universitar doctor și predă canto și tehnică vocală studenților de la UNATC.
Vara anului 2003, petrecută la Vama Veche, a marcat un moment decisiv în cariera ei: întâlnirea cu regretata artistă Anca Parghel. I-a devenit profesoară de canto și improvizație, mentor și „o a doua mamă”. Ea a învățat-o libertatea scenei, curajul de a improviza (spunându-i că „improvizația e un monolog”) și a integrat-o în trupa ei de bază, alături de Puiu Pascu, Ciprian Parghel și Tudor Parghel.
Irina Sârbu a urcat pe scene prestigioase din țară și străinătate, lansând proiecte discografice apreciate:
„World Symphony” (2007): Primul ei album, o fuziune de muzică tradițională și jazz, realizat în colaborare cu renumitul țambalist Marius Mihalache.
„Șapte Scări” (2015): Un album de ethno-jazz înregistrat alături de Ethnotic Project, care prelucrează teme din folclorul românesc. O particularitate emoționantă a acestui material este că Irina l-a înregistrat când era însărcinată în 4 luni cu fetița ei, Ana
„At The End Of July” (2023): Este primul ei album de autor (singer-songwriter), cuprinzând 10 piese scrise și compuse integral de ea. Născut din „nevoia de vindecare și de exprimare”, albumul conține povești personale și beneficiază de aranjamentele pianistului Sorin Zlat. Pe acest album se regăsește și piesa „That's my girl”, interpretată în duet cu fiica sa, Ana Parghel Sârbu.
Implicarea Irinei în educația culturală a noilor generații este remarcabilă:
„Clasic e Fantastic”: Este un proiect educațional longeviv, inițiat de mama sa, Cristina Sârbu, care își propune să apropie copiii și tinerii de muzica cultă și jazz. În cadrul acestui proiect, Irina susține „Lecția de Jazz” la Sala Mare a Ateneului Român și joacă la Teatrul Odeon în spectacolele din seria „Copilăria marilor muzicieni” (unde interpretează personajul șoricelului Rică).
Ca actriță, a jucat pe scene mari din România: Teatrul Metropolis, Odeon, Bulandra, Teatrul de Comedie și Opera Comică pentru Copii (în musicalul „Sunetul Muzicii”, regia Răzvan Mazilu).
Premii și recunoaștere
2004: Premiul pentru debut în jazz la Gala Premiilor Jazz (Casa Radio), alături de Andrei Tudor.
2006: Premiul pentru debut la Festivalul Național de Comedie pentru rolul din musicalul „Cele două orfeline” (regia George Ivașcu).
2011: Premiul „Tinerețea Jazz-ului” acordat de Forumul Muzical Român.
2015: CD-ul anului (secțiunea etno) la Gala Premiilor Jazz pentru albumul „Șapte Scări”.
2022: Proiectul „Clasic e Fantastic”, din care face parte, a fost distins cu Premiul UNITER pentru rolul său educativ.
Irina Sârbu este un artist complet, care demonstrează că actoria și muzica se pot completa perfect. Zâmbetul ei inconfundabil, tehnica impecabilă și capacitatea de a transforma o arie de Bach, o piesă de folclor sau un standard de jazz într-o experiență vibrantă o fac o prezență unică pe scenele din România.
